fericirea este o stare pentru care esti profund responsabil.

ce mare lucru e sa spui ca vrei sa fii fericit?stii ca vrand asta e exact ce trebuie.mult mai greu e sa recunosti ce anume trebuie sa faci pentru a fii fericit.fiecare om cu fericirea lui,fiecare o percepe as cum il duce capatana,de aceea eu,fata de 18 ani nu am dreptul sa judec nici macar o alta fata de 15 ani,poate ea e fericita cand sta la bratul unui barbat vanjos de 40 de ani,in fine,alunec subtil spre altceva,sa revin!dorinta de a fii fericit,e mare,dar nu toti recunosc ca de fapt fericirea e doar o iluzie in viata lor.e urat sa ai sentimentul de fericire dintr`un cont in banca sau masina din fata blocului,trist chiar!sau libertatea?ce mare lucru e sa spui ca esti liber?toti se mint cu nerusinare,asta nu`i impiedica pe multi cetateni sa spuna ca sunt liberi atunci când stau pana la miezul noptii la birou;cand raspund toata ziua la telefon; când traiesc in case care seamana cu toate casele.ei sunt la fel de împacati când fac planuri sau calcule pe termen foarte lung,gandesc si despica firu`n nu stiu cate parti.incotro ajungem?daca tot am zis mai sus ca fiecare percepe fericirea si libertatea cum il duce mintea atunci inseamna ca ei cu atat de multumesc?in principiu oamenii sunt fericiti si liberi,pentru ca ne`am nascut cu aceste doua stari dar le uitam pe parcurs.toti se prefac discret ca tusesc atunci cand vorbim despre libertatea pe care nu ti-o poate da sau lua nimeni.cea despre care e vorba intr-o intâmplare povestita de un prieten care a ajuns nu mai ştiu cum si de ce intr-o fabrica si murea de sete in caldura de acolo. si a întrebat un muncitor de unde se poate bea apa. si a venit raspunsul,: "apai, domnu’ draghe, amu nu-i ora de apă!"

lucrurile nu sunt perfecte,ele doar sunt bune.

la o reevaluare scurta,in privinta schimbarilor din umila mea viata simpla,ajung la concluzia ca...tot ce pare sau parea compromis,absurd,dezastruos,penibil sau revoltator se transforma intr`o mica povestioara de adormit viitori mei copii sau nepoti;dar aceste "povestioare"care conteaza,care lasa urme si pe care avem puterea de a le intelege,isi depasesc cu putin ajutor denumirea de acte ratate in ce am mentionat mai sus.nu`mi place sa fac acelasi lucru de doa ori dar totusi il fac,nu`mi place sa acord sanse dar totusi o fac,nu vreau sa par plictisitoare dar totusi sunt(vreau sa cred,ca nu tot timpul),suntem impinsi mai mereu sa facem lucruri pe care nu le dorim sau nu le vrem dar totusi le facem,ah da se numeste compromis sau prostie?totusi ma urmareste o chestie dintr`un articol,zic eu ca foarte interesanta,care vorbeste despre evolutia lumanarilor parfumate.era acolo o intrebare de genul:ce ar fii religia fara lumanari? de la o simpla intrebare incepi sa te gandesti cum ar fii sa privesti un meci fara o bere alaturi?si tot asa incepi sa percepi ca e nevoie sa acorzi atentie detaliilor,sa acorzi atentie unor lucruri care ne simplifica accesul la ceva ce nici nu ne`am gandii.procesul asta legat de trucurile marunte care ne aduc mai aproape de spatii sau momente,functioneaza perfect,atunci cand trebuie sa readuci ceva in viata ta de care ai nevoie sa te purifice intr`un fel.echilibrul asta dintre lucrurile marunte si cele mai complexe(in viziunea fiecaruia) e sabotata zilnic de caracterul depresiv si deprimant al fiecaruia,dam vina pe ploaie,pe nori,pe intuneric,o melodie sau bautura.de parca ar rezolva ceva!dar lucrurile care te fac mai implinit?poate si`un pahar potrivit pentru un vin,ti se pare ca vinul e mai bun.si mai sunt multe lucruri,mai grave,la care ma gandesc,zambind :) .